O logodnă este de multe ori o etapă anterioară căsătoriei civile și religioasă, o repetiție pentru nuntă. Misiunea principală a logodnei este de a anunța oficial rudele, prietenii și cunoscuții despre faptul că un cuplu se află în plină tranziție a relației către un alt nivel de calitate, că se apropie cu pași repezi evenimentul principal prin care se întemeiază în adevăratul sens al cuvântului o familie.
Pe vremuri, o logodnă se făcea după ce mirele cerea mâna miresei și binecuvântarea pentru căsătorie din partea părinților fetei. După consimțământ, mirele îi dădea iubitei sale un inel de logodnă care aceasta îl purta cu mândrie până la nuntă, apoi acesta era înlocuit cu un inel nou ce simboliza noul statut de femeie căsătorită: verigheta.
Ritualul de logodnă reprezenta legătura indestructibilă dintre miri, iar pentru bărbații ce aveau posibilități materiale acea bijuterie oferită viitoarei mirese era un inel cu diamant. De ce cu diamant? Pe de o parte pentru că domnișoara ce îl purta era în viziunea bărbatului strălucitoare ca o stea, iar pe de altă parte, piatra aceasta prețioasă era un simbol al trăiniciei angajamentului ce era luat.
Pe perioada de la acceptarea inelului și până la căsătoria propriu-zisă, cuplul și cei apropiați lor începeau ca să discute despre pregătirile pentru nuntă. Din acel moment, bărbatul și fata erau deja considerați legați prin jurământ, nu liberi, iar dizolvarea logodnei fără un motiv bine întemeiat presupune costuri morale și financiare importante, așa cum se întâmplă de fapt și în zilele noastre chiar prin reglementări legale.
Se știe că în România, țară în care 90% dintre cetățeni sunt credincioși, biserica încurajează în orice mod posibil ritul de logodnă, deoarece acesta oferă încă un motiv puternic de a-i face pe cei doi tineri ca să se gândească la pasul următor, să nu cedeze unui entuziasm trecător și, în cele din urmă, pentru a cântări totul în detaliu, pentru ca mai târziu să nu existe tulburări emoționale asociate cu divorțul.
Astăzi, logodna este programată cel mai adesea până în ziua depunerii unei cereri la oficiul registrului, după care mirii se pregătesc pentru viața lor viitoare împreună.
Biserica nu încurajează relațiile intime în acest moment, deoarece această perioadă este încă premaritală. Cu toate acestea, viața modernă se impune cu regulile sale proprii, motiv pentru care, după logodnă, mirii pot începe o viață împreună pentru a-și testa sentimentele cu problemele zilnice de zi cu zi, pentru a afla cât de compatibili sunt și dacă pot trăi împreună toată viața lor după o căsătorie oficială.
Uneori tinerii organizează o ceremonie de logodnă înainte de depunerea cererii oficiale de căsătorie la starea civilă. Acest lucru se face, de exemplu, pentru a indica seriozitatea relației lor în fața părinților și pentru a obține aprobarea lor pentru căsătorie. În plus, scoțând relația din planul secret, cuplul vrea ca să întrerupă încercările celor din afară de a-și face planuri referitoare la unul dintre cei doi logodnici.
Un asemenea angajament oferă un anumit sentiment de siguranță, de încredere în partener, mai ales dacă acesta pleacă la studii sau la muncă în străinătate pentru o perioadă.
Astfel, o logodnă nu este doar o ceremonie frumoasă, în timpul căreia un bărbat trebuie să cumpere și să prezinte unei fete un inel cu o piatră valoroasă, ci și un indicator al maturității a doi tineri pregătiți pentru viața de familie.
